Contractul de rentă viageră

Conform Art. 2.242 Cod Civil, prin contractul de rentă viageră o parte, numită debirentier, se obligă să efectueze în folosul unei anumite persoane, numită credirentier, prestaţii periodice, constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile.

Renta viageră se constituie pe durata vieţii credirentierului dacă părţile nu au stipulat constituirea acesteia pe durata vieţii debirentierului sau a unei terţe persoane determinate.

Renta viageră poate fi constituită cu titlu oneros, în schimbul unui capital de orice natură, sau cu titlu gratuit şi este supusă, sub rezerva dispoziţiilor capitolului de faţă, regulilor proprii ale actului juridic de constituire.

Constituirea pe durata vieţii mai multor persoane

Renta viageră poate fi constituită pe durata vieţii mai multor persoane, urmând ca, în acest caz, în lipsă de stipulaţie contrară, obligaţia de plată a rentei să înceteze la data la care decedează ultima dintre aceste persoane.

Art. 2.245. Constituirea în favoarea mai multor persoane – Dacă nu s-a convenit altfel, obligaţia de plată a rentei viagere este indivizibilă în privinţa credirentierilor.

În acord cu principiul libertăţii contractuale, părţile pot stabili ca obligaţia de plată a rentei constituită pe durata vieţii mai multor persoane să înceteze la un alt moment decât cel indicat de art. 2244 NCC (spre exemplu, la data la care survine decesul oricăreia dintre aceste persoane ori la data la care intervine decesul unei anume persoane dintre acestea).

Art. 2.246. Constituirea pe durata vieţii unui terţ deja decedat – Este lovit de nulitate absolută contractul care stipulează o rentă constituită pe durata vieţii unui terţ care era decedat în ziua încheierii contractului.

Potrivit Art. 2.247 Nu produce, de asemenea, niciun efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o rentă pe durata vieţii unei persoane care, la data încheierii contractului, suferea de o boală din cauza căreia a murit în interval de cel mult 30 de zile de la această dată.

Garanțiile legale și executarea silită a ratelor

Obligația de plată a rentei este constituită cu titlu oneros, iar pentru asigurarea acesteia, art. 2249, alin. (1) stabilește aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 1723, Noul Cod Civil. Prin urmare, pentru garantarea obligaţiei de plată a rentei constituite cu titlu oneros se poate institui o ipotecă legală, fără a fi necesară declararea valorii creanţei garantate.

Drepturi, obligaţii si Irevocabilitatea contractului

Creditorul unei rente viagere cu titlu oneros poate cere rezoluţiunea contractului dacă debirentierul nu depune garanţia promisă în vederea executării obligaţiei sale ori o diminuează.

Credirentierul are dreptul la rezoluţiune pentru neexecutarea fără justificare a obligaţiei de plată a rentei de către debirentier. Prin rezoluţiune, debirentierul are dreptul de a obţine restituirea ratelor de rentă deja plătite doar dacă s-a stipulat prin contract acest lucru.

Debirentierul nu se poate libera de plata rentei oferind restituirea capitalului şi renunţând la restituirea ratelor plătite. Debirentierul este ţinut la plata rentei până la decesul persoanei pe durata vieţii căreia a fost constituită renta, oricât de împovărătoare ar putea deveni prestarea acesteia.

Este lovit de nulitate absolută contractul care stabileşte o rentă pe durata vieţii unui terţ care era decedat la data încheierii contractului. Aceeaşi sancţiune este aplicabila si contractului prin care se constituie cu titlu oneros o rentă pe durata vieţii unei persoane care, la data încheierii contractului, suferea de o boală din cauza căreia a murit în interval de cel mult 30 de zile de la această dată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește cookie-uri. Prin navigarea pe acest site, îți exprimi acordul asupra folosirii cookie-urilor.