Obligația se stinge prin plată atunci când prestația datorată este executată de bunăvoie. Potrivit art. 1469 Cod Civil, plata constă în remiterea unei sume de bani sau, după caz, în executarea oricărei alte prestații care constituie obiectul însuși al obligației.
Plata poate fi făcută de orice persoană chiar dacă este terț în raport cu acea obligație. Plata poate fi făcută creditorului, reprezentantului său, legal sau convențional, persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanță să o primească. Plata făcută unei alte persoane, decât cele specificate mai sus, este totuși valabilă dacă este ratificată de creditor, cel care a primit plata devine ulterior titularul creanței, a fost făcută celui care a pretins plata în baza unei chitanțe liberatorii semnate de creditor.
Condițiile plății – Darea în plată
Conform art. 1492 Cod Civil, debitorul nu se poate libera executând o altă prestație decât cea datorată, chiar dacă valoarea prestației oferite ar fi egală sau mai mare, decât dacă creditorul consimte la aceasta. În acest din urmă caz, obligația se stinge atunci când noua prestație este efectuată. Dacă prestația oferită în schimb constă în transferul proprietății sau al unui alt drept, debitorul este ținut de garanția contra evicțiunii și de garanția contra viciilor lucrului, potrivit regulilor aplicabile în materia vanzării, cu excepția cazului în care creditorul preferă să ceară prestația inițială și repararea prejudiciului.
Atunci când plata se face prin virament bancar, data plății este aceea la care contul creditorului a fost alimentat cu suma de bani ce a facut obiectul plății.
Potrivit art 1504 Cod Civil, dacă plata se face prin virament bancar, ordinul de plată semnat de debitor și vizat de instituția de credit, prezumă efectuarea plății. Debitorul are oricând dreptul să solicite instituției de credit a creditorului o confirmare, în scris, a efectuării plății prin virament bancar. Această confirmare face dovada plății. Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Atunci când debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate să ceară sau să treacă la executarea silită, sau să obțină dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului, ori reducerea propriei obligații.
Debitorul poate fi pus în întârziere, fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată. Dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării. Debitorul se află de drept în întârziere atunci când s-a stipulat ca simplă împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect. Notificarea prin care creditorul pune în întârziere pe unul dintre codebitorii solidari produce efecte și în privița celorlați.
Potrivit art 1527 Cod Civil, creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă.
Daunele moratorii în cazul obligațiilor bănești
Art 1535 Cod Civil prevede că în cazul în care o sumă de bani nu este platită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți, sau în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada ca prejudicial suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
Clauza penală și arvuna
Potrivit art 1538 Cod Civil, clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligației principale fie clauza penală. Dispozițiile privitoare la clauza penală sunt aplicabile convenției prin care creditorul este îndreptățit ca în cazul rezoluțiunii sau rezilierii contractului din culpa debitorului, să păstreze plata parțială făcută de acesta din urmă.
Atunci când la momentul încheierii contractului, o parte dă celeilalte cu titlu de arvună o suma de bani, în caz de neexecutare arvuna trebuia împutată asupra prestației datorate sau, după caz, restituită. Dacă partea care a dat arvuna, nu execută obligația fără justificare, cealaltă parte poate declara rezoluțiunea contractului, reținând arvuna. Atunci când neexecutarea provine de la partea care a primit arvuna, cealaltă parte poate declara rezoluțiunea contractului și poate cere dublul acesteia. Creditorul obligației neexecutate poate opta pentru execuatre sau pentru rezoluțiunea contractului și epararea prejudiciului.
Conform art 1546 Cod Civil arvuna se restituie când contractul încetează din cauze ce nu atrag răspunderea vreuneia dintre părți.